27/01/2014

12

.
Uneori stau drept şi/ picioarele mele par nişte plante ciudate,/ lipsite de rădăcini,/ pentru care pământul nu e/ decât ce-ar-putea-să-fie/ şi nu ceea-ce-trebuie-să-fie./ Iar tulpinile astea/ înfloresc în fiecare anotimp/în fiecare lună/zi/ceas. În fiecare secundă/ o floare nouă se deschide în timp/ ce alta veche se stinge repede,/ ca o lumină nebăgată în seamă./ Din cap şi din/ piept îmi pleacă mesaje/ care se lovesc de/ zidurile cerului.
Nici un element nu opune rezistenţă./ Apa e lipsită/ de orice mişcare, focul se lasă/ prea uşor pătruns,/ nu e mai multă libertate/ decât în interiorul pământului,/ aerul nici nu are fiinţă. Una singură dintre stihii/ te lasă în faţa uşii/ să aştepţi: Luna.
.