03/03/2014

24

Tot ce dăruieşte viaţă omoară viaţa, tot ce e gol se umple, tot ce scade se măreşte apoi. Acest ”apoi” e atât de important pe cât sunt de necesare obiectul teologiei, sensul filosofiei şi însemnătatea spiritualităţii la un loc. Când ţipăm, urlăm, răcnim, o facem deschizându-ne disperarea sau bucuria în vocale. Vocalele sunt sunete continue, circulare - ca existenţa.
În momentele care par importante mă comport destul de ambiguu: fug. Iar în situaţiile limită, când ar trebui să fabric rapid o replică pe măsură, tac foarte convins. Nu şi acum. Acum totul atârnă între viaţă şi moarte ca şi cum toate fenomenele cunoscute şi necunoscute ar fi suspendate pe linia orizontului. Văd capătul drumului dar nu ajung la el niciodată. Problema e grea, periculos de tranşat şi peste măsură de încâlcită: toate apele lumii se varsă în Acheron.