23/03/2014

31

Difuz - un cuvânt pe care l-am redescoperit zilele astea, căutând prin niște vechituri după câteva epitete lejere. Difuzia este o ieșire din claritatea originarității sau o intrare în dispersie - nu știu încă foarte exact cum aș vrea să arate (ca un verb sau ca un adjectiv...). Nu are o importanță anume, cuvintele nu au semnificație stabilă oricum. Cuvintele merg aiurea, într-o procesiune bizară - prin timp și prin afara lui - conduse de balaurul revigorat pe care Sf. Perseu crezuse odinioară că l-a ucis. Nici nu are rost să le tulbur pelerinajul, mai ceva ca o haită de nesătule hiene vor sări pe mine. Dar e sigur că unii găsesc extazul în sfâșierea asta.
Câteva științe ar trebui reformate până la extincție. E nevoie ca sociologii să revină la denumirea reală, aceea de speologi. Apare în fiecare februarie, ca o ofertă specială, senzația macabră că civilizația e o reîntoarcere ordonată în caverne.