10/04/2014

37

Câteodată cuvintele nu au nici un rost. Sunt goale şi nu duc nicăieri. Nu stau ca temelie pentru nici o casă în care aş putea să mă odihnesc. Pentru că ele oricum nu dau odihnă. Cuvintele sunt nişte întâlniri trecătoare, nişte veniri-împreună, aşezări-împreună, plecări-împreună. Cuvintele nu sunt făcute pentru cei singuri. Pentru cei care au ales altminteri decât hotărăsc icoanele lumii. Acestora le-a fost dată fuga. Cuvintele lor sunt lungi, ajung în toate marginile fără să rostească vreun nume. Sunt ca nişte ceţuri care leagă pământul şi cerul în aceeaşi fericită, una, eterală lipsă de chip. Muzica nu recunoaşte cuvintele deşi pronunţă toate numele şi vorbeşte toate limbile.