03/05/2014

45

Într-o pagină obscură de jurnal domnul Apunake, zis şi Grigore Cugler - diplomat de carieră, a notat la un moment dat trei fraze ilizibile. Ele nu s-au putut citi până de curând. Cele mai performante aparate şi dispozitive grafoscopice şi-au dovedit ani întregi neputinţa. Dar...
ca în orice poveste frumoasă, avem un final fericit: cele trei fraze misterioase au fost descifrate de savantul Henri-Charles Puech (chiar pe patul de moarte). Ele nu sunt decât sfârşitul, adevăratul sfârşit al magicei povestioare ”Afară-de-unu-singur”. 
Iată despre ce este vorba:
”Am deschis ochii. Printre perdele vedeam cerul. Era tot numai cenuşă, vroiam să mai stau încă întins sub pătură. Mă aşteptam să văd ceva. Nu ştiu ce, dar era destul de nefiresc tot acel gri. Mă ducea cu gândul la Nimicul intrat în formă.
Într-un târziu m-am ridicat. Mă simţeam greu, încâlcit. Apropiindu-mă de fereastră, am zărit cu cea mai mare uimire un înger imens întors cu spatele la lume, stând nemişcat deasupra caselor de pe strada Foişorului.
Gândurile mi s-au întins dintr-o dată în înţelegere. Acel mare înger ţinea sub aripi două chei. Cu una închidea stelele-n cer, cu cealaltă deschidea apele-cele-din-urmă. Am zâmbit, mi-am dat seama că astrele se furişaseră de sub angelica pază şi îşi scoteau acum luminile dintre ape. Viclenia stelelor depăşea blândeţea gravă a îngerului...”
Despre frazele astea e vorba. Schimbă ele cu ceva povestea? Vă veţi da seama numai citind-o.