12/05/2014

48

Mai întâi dă drumul muzicii pe-afară (prea îți stă închisă în cap, așa-i?). Apoi ia un creion și desenează-l pe Omul Invizibil pe măsură ce citești această rețetă de preparare a unui chip pentru transfigurarea finală.
Primul lucru pe care e necesar să îl duci la bun sfârșit de fiecare dată când te trezești e să nu crezi nici măcar pentru o fărâmă de clipă că te-ai trezit cu adevărat. Doar s-a terminat somnul, atâta tot.. Totuși, ce ar trebui să faci?.. Lent: se deschid ochii cu grijă, dimineața. Formele vor fi la început imprecise, vagi. Dar nu te speria - e normal pe cât de firesc e nevoie să fie. Nu te amăgi că-i o nouă zi pentru că nu e.
E aceeași zi mereu, seamănă toate între ele. Prin câteva tratate de teologie scrie că Noaptea-i oricum mai importantă..   ..Nu te ridica dintre așternuturi, încă dormi, așadar. Încă visezi. Mișcă-ți doar primul gând, încet - să nu le deranjezi pe celelalte care, înăbușite, ar vrea să acapareze o stare părelnică numită ”viață”. Știi bine că ele fac asta în fiecare dimineață, orice s-ar întâmpla.
Adulmecă ușor descuierea ușilor. Multe vor rămâne închise, recunoaște că îți e frică să le spargi. (Chiar mie mi se mai spune ”ți-e frică și de umbra ta”..  ..ooo, da, mai ales de umbră mi-e frică. Mi-e teamă că m-ar putea înghiți așa nepregătit cum sunt.)
Dacă auzi un sunet discret și prelung, ca un vuiet subteran care-ți șuieră negreșit prin urechi
să știi sigur că e vorba de propriul tău sânge. Definiția clasică zice: un fum gros, lichefiat, incolor care e programat să se dilueze de la o secundă la alta. Dar tu vei ignora această insuficientă explicație de manual și te vei întinde cu nonșalanță pe toată circumferința pământului, înconjurându-l de cel puțin zece ori printr-o singură mișcare. În același timp, vei deschide gura larg, ca și cum ai vrea să înghiți oceanele și vei suspina contrariat de încetarea scurtului răgaz de odihnă.
Acum ești gata (să mori)..