21/05/2014

51

Te-am visat.. Lasă-mă să-ți povestesc..
Aveai niște buze atât de subțiri, vedeam prin tăietura gurii cum îți căzuseră toți dinții de pe gingiile negre. Nu mai aveai nici un fir de păr pe cap, ochii ți se scurgeau leneși pe bărbia înnegurată și scânceai cu o voce stinsă. Implorai ceva neștiut cu mâinile tale uscate, ieșite dintre zdrențe urât mirositoare. 
Se făcea că îți zâmbeam, că încercam să te liniștesc cumva. ”Nu mai plânge, ziceam, te voi scoate la liman. Numele meu e Charon iar apa asta e Acheronul. Pe tine cum te cheamă?”
”Pe mine nu mă mai cheamă nicicum, nu mă mai strigă nimeni, nimeni nu se mai roagă pentru mine.”
”Vei uita cine ai fost, n-are rost să te lamentezi. Vei uita cine ești, pentru ce vrei să mai dai răspuns? Umbra ta va mai pluti o vreme și apoi se va scufunda.” 
Așa m-a prins dimineața, suflete, încercând să mă fac auzit urechilor în care te înfășurai din ce în ce mai încet.