24/05/2014

52

Am un craniu de copil, ca un mic geamantan în care duc rufe murdare. Am nevoie de câteva sfere în care să văd câteva bucăți de viitor. Am avut grijă de trecutul meu, l-am pus într-un prezent continuu, l-am ascuns într-un infinitiv. ”A fi” și ”a avea” sunt cele mai importante verbe în limbile care vor să mă învețe că nu-i bine să stau, pur
și simplu. 
Înghețat, alăturat. Nu tăciune, nu în foc. Pericol de incendiu, pericol de înec, pericol de cădere în gol etc. Toate astea când vreau să cad din plin, în plin. Când vreau să ard, să mă scufund, să mă afund, să fiu vâscos. Lumina soarelui e ca mierea. Grea.