30/05/2014

54

Dacă John Atkinson Grimshaw ar fi rămas în continuare un funcționar mărunt al Companiei Britanice de Căi Ferate, nu am fi putut niciodată admira faimoasele sale nopți verzi.
La vârsta de 24 de ani, în pofida tuturor sfaturilor ”cuminți”, Grimshaw părăsește viața anonimă a muncii de birou și se aruncă iresponsabil în turbionul artei sub îndrumarea lui John Tissot. Pentru că nu a reușit să-și pună în cuvinte poezia, a pictat-o. Rezultatul e incomplet. Aproape pe fiecare pânză Grimshaw a scris: ”pictat în condiții dificile”. Discreție, desigur - o calitate a spiritelor mari. În realitate a suferit crunt cu fiecare zi care trecea. S-a stins la Leeds în 1893.
Un vers de-al lui Ludwig Tieck: ”prin noaptea verde mâna ți-am întins”.
Cine a fost Tieck? Dar cine a știut vreodată cu adevărat? Prieten cu Novalis și cu bizarul doctor Ritter, fondator al curentului romantic alături de frații Schlegel. Nuvelist, poet, filosof, teolog, poate și ființă umană.
În 1875 Edvard Grieg compune Peer Gynt. Acel Morgenstimmung ultra-cunoscut se încadrează perfect în tabloul de mai jos. Spun asta gândindu-mă la simbolismul culorii verde. 
Vert paradis des amours enfantines” - zice Mallarmé. Și nu greșește..  Amestecul sublimului albastru, al cerului senin și al safirului sleit de lumină, cu galbenul tomnatic (uneori vesel, alteori mohorât) - face din verde semnul legăturii divino-umane.
Se spune că este culoarea speranței. Dar despre asta trebuie să-i întrebați pe Uhlandsau Pessoa. Nu cunosc prea multe despre subiect.
În orice caz, dacă veți fi atenți la nopțile de august veți vedea că din mijlocul beznei iese la lumina Lunii un miez de verde, ceva ca un ghem misterios, ca un caier de fire blânde și grave. 
La drum.. Prin verdele 'ntins, Carul Mare cerul desfășoară” - spune Georg Heymundeva în Umbra Vitae.