29/06/2014

64

Am simţit tot timpul, în aceste zile, un ticăit ciudat care venea ba din pereţi, ba din plafon, ori dinăuntru, ori dinafară. Până să mă dumiresc complet, m-am trezit scrjelind parchetul cu un stilet subţire, încercând calcule matematice în căutarea nu-mai-ştiu-cărui raport al perfecţiunii (ceva legat de numărul de aur, nu mai reţin nici eu exact..). Dar nu mai ştiu de ce scriam pe jos din cauza unui fapt neaşteptat, vehement, inadecvat. Începusem, vă ziceam, să caut originea acelui iritant ticăit. Vroiam să-i determin exact originea. Am început instinctiv să calculez. Altceva nu ştiu să fac. Calculam aşadar neabătut. Şi număram şi socoteam şi desenam logica întâmplării cu o geometrie total neeuclidiană şi absolut riemanniană. Şi tot zgâriind traversele de lemn cu disperare şi înfrigurare, mi-am dat seama într-un târziu că stiletul - stilou reuşise să pătrundă prin lemnul fragmentat al podelei.
Acum vedeam foarte clar ce se afla sub duşumeaua învechită: tot felul de roți, rotițe, pârghii, scripeți, noduri, butoane, bucăți de metal, șuruburi, piulițe, nituri, toate îmbinate cu savantă pricepere.
Deci aşa.. Mecanismele astea susţin camera? Am fost foarte dezamăgit să constat că acest micro-ambient, camera asta, cosmosul ăsta miniatural în care m-am cazat inocent pentru cele câteva zile de vacanţă, era dator cu existenţa sa unor impersonale şi reci angrenaje. Toată aplecarea mea spre geometrie s-a făcut dintr-o dată grea şi a căzut într-un abis de unde nu se va mai ridica nicicând. A şasea zi m-a învăţat că trebuie să ignor calculele, că raporturile nu sunt veşnice, că orice ştiinţă e relativă, că numerele nu există, că amuzamentul suprem al Marelui Omonim e aruncarea haotică în tot universul a seriei lui Fibonacci.
Speram într-o algebră oarbă, îndrăgostită de propria ei desăvârşire. Visam la o matematică halucinantă, atât de amplă cât să nu se poată cuprindă pe sine. Dar nu.. Mașinăriile din podeaua lumii sunt doar cercuri care limitează şi întristează, care definesc atroce realitatea de orice fel cu dinţii lor egali, urâţi, glaciali.