20/07/2014

71

Isaac Valentinovici, în corespondența sa cu Nicolai Alexandrovici, îi mărturisește acestuia surprinderea pe care a încercat-o, aflând că marele Tolstoi s-a întalnit de câteva ori cu Larisa Feodorova. Dar asta contează mai puțin. Ceea ce e mai important este că aceasta avea o prietena a cărei cumnată, Anastasia Trepovna, fabrica o miere specială cu ajutorul unor viermi de mătase ce produceau la începutul fiecărei veri fire de miere. Se poate că nici asta să nu fie un fapt ieșit din comun. Dar ce mă miră este că mierea viermilor de mătase e foarte aspră. Știu asta pentru că am silit și eu asemenea ființe să producă miere. Cu aciditate crescută peste limita admisă de norme și cu vâscozitate subliniată, mierea viermilor de mătase nu este recomandabilă. Mă întorc la Tolstoi acum, povestindu-vă că Anastasia Trepovna i-a dăruit cumnatei sale un borcan dintr-o asemenea miere. Prietena în cauză i-a dat-o mai departe Larisei Feodorova care, la ultima întalnire cu Scriitorul, a avut fericita inspirație de a deschide borcanul în compania iubitului sau. Tolstoi, plin de o insațiabilă poftă, a gustat oroarea. Martorii indirecți ne descriu, în corespondența pe care au purtat-o din acel moment, că Lev a început să tremure posedat, că a prins din aer ultima suflare a unei libelule și că a început să scrie cu ea pe niște bilete de circ o nuvelă asemeni gustului persistent al mierii, rămas pe dinăuntrul obrajilor. În graba demenței lui a numit-o "Părintele Serghei". Cam așa se spune că a fost.