10/08/2014

78

1.
De multă vreme nu mai reuşesc să văd un răsărit. Apariţia unei noi zile mă prinde noaptea târziu, înconjurat de lumina difuză a unei veioze. Nu citesc şi nu scriu, nu mă uit la televizor şi nu ascult la radio, doar stau într-o aşteptare încordată, complet nerelaxat sub vibraţiile unei lumi care doarme. În cele din urmă undele morfeice ale tuturor vecinilor mei îmi pătrund în oase şi mă anchilozează. Aşteptarea îşi găseşte obiectul şi instalează satisfăcută în mine un somn de structură minerală. E o adormire câteodată lentă, alteori bruscă, mereu adâncă. Imediat după orele dimineţii îmi beau cafeaua caldă cu totul deconectat de corp. E ca şi cum aş îndeplini mecanic un ritual pe care îl ştiu pe dinafară de când sunt. Spre prânz mănânc ceva. Prin creier se mai rătăcesc fragmente din apocrifa Evanghelie a celor trei Magi: ”să guşti din frunzele iederii, din scoarţa salciei şi din rădăcina vişinilor tot ce e mai amar şi mai dulce”, ”lasă-te prins într-un cuprins de carte nescrisă” şi tot aşa...
4.
Amiaza nu promite nicio fărâmă de trezie. Alerg încoace şi încolo ca o pasăre cu capul tăiat, mă întorc de unde am plecat luându-mă după urmele de sânge scurs. Ziua e mereu o abundenţă de absenţe. Seara măcar am vreme de răgaz. Într-un parc, pe o bancă, mănânc pâine şi beau apă. Nu mai aud şi nu mai văd, mă ghidez după arome şi parfumuri, aştept, aştept, aştept.. O să încep cu răsăriturile. Am să le surâd în fiecare seară privindu-le prin luneta unor poveşti din acea carte nescrisă de care pomeneau oniric cei trei Magi în Evanghelia lor.
5.
De multă vreme nu am mai contemplat Luna. Stau în camera mea cu perdelele trase. Fumez şi îmi urmăresc gândurile pe drumul lor scurt. Apar şi se sting aproape instantaneu ca şi cum un hău amorf le-ar înghiţi. Am un monstru pe sub frunte care mă ţine în loc sau care, nervos, mă hăituieşte câteodată pe străzi necunoscute. Acum, noaptea, e liniştit ca un copil sătul şi fericit care se joacă printre picioarele părinţilor. O să încep printr-o crimă, aşa cum povestesc babilonienii în tomurile lor de astrologie: ”Marduk ucide pe zeii Anunnaki”. Am să invoc cele 50 de nume ale lui Marduk, din care unul e Perseu şi altul Sfântul Gheorghe iar celelalte 48 vor fi ale mele.
9.
Stau pe un fotoliu vechi, nu citesc şi nu scriu, nu mă uit la televizor şi nu ascult la radio. Toţi vecinii dorm, toţi visează. Îi invidiez deşi nu am niciun motiv. Eu dorm şi visez tot timpul. Întotdeauna dorm acelaşi somn şi visez continuu acelaşi vis. Prin memorie se zbat bucăţi deşirate de fraze din cărţi necunoscute de astrologie: ”fantezia s-a îndrăgostit de arlechin”, ”un vânător faimos rătăceşte în căutarea unui ou miraculos din care va ieşi pasărea ce-l va ucide”, ”traum e vis în limba lui Bach, iar trauma...?”.
14.
De la o vreme, de mulţi ani, din totdeauna, zilele mele sunt întocmai ca nopţile iar nopţile sunt ca zilele - parcă niciodată sfârşindu-se, parcă mereu căutându-mă. Ar trebui să le ignor, să mă ignor când aştept, să ignor ce mi se dă fără să cer, chiar dacă asta fac deja, fără să am curaj să-mi dau seama. De la o vreme, de mulţi ani, din totdeauna.