12/09/2014

89

Poate că v-ați întrebat deja de ce în vecinătatea oricărui lucru se află o absență care ar trebui să-l completeze. Dacă nu ați făcut-o, n-ați pierdut nimic. Eu și când mă gândesc la pierdere mi se pare că o fac în speranța de a câștiga ceva. Măcar înțelegerea faptului că nu pricep niciodată mare lucru din nimic. Dar tocmai nimicul ăsta e ceva. Și așa mai departe.. până când ”departele” se face aproape. Caut un mistic adevărat. Unul care n-a scris niciodată nimic, al cărui nume a fost complet uitat de toți, care n-a lăsat nicio învățătură, care n-a predicat vreodată, care n-a făcut profeții. Unul care a trăit fără să creadă că va muri și care a murit cum a trăit. Unul care a stat în mijlocul lumii ca și cum ar fi fost la marginea ei, care a ignorat ignoranța, care nu și-a pus în gând să gândească, ale cărui fapte nu s-au înregistrat nicăieri. Unul ca acesta caut.