21/09/2014

92

Scrisoare despre patetism:
”Am să-ți scriu pe piele cu litere mici, mai mici decât firele de praf, până când voi termina de transcris istoria minunată și înspăimântătoare a acestui univers. Când îți voi apăsa pe vârful unui fir de păr ultimul punct, abia atunci o să mă odihnesc, privindu-te cum te risipești în vânt. Soarele e un buzunar mare și cald în care Dumnezeu ne va ascunde în cele din urmă, căutându-ne, disperat și uituc, așa cum mi-am căutat eu cheile de la casă pierdute alaltăieri. Îi aud pe tot mai mulți prieteni preocupându-se de problema morții. ”Dar nu e o problemă” le zic, ”e rezolvarea însăși”. Degeaba.. suspectez o chestie legată de tinerețe în toată vorbăria asta vivace despre ale morții. Dar pe tine nu te interesează filosofiile obscure. Adevărul cântă prin greieri în nopțile de august. Te uiți la un vis care vine spre tine, mă uit la tine cum te uiți la vis, Dumnezeu se uită la mine cum mă uit la tine cum te uiți la un vis. Șirul e nesfârșit. Nu ți s-a întâmplat niciodată să iei o piatră de pe jos, să o duci acasă și s-o pui într-o glastră așteptând să înflorească? ..Nici mie dar aș vrea să trăiesc un asemenea miracol. Mai târziu o să-ți povestesc despre existențialismul german, despre moartea capitalismului și despre societatea de consum. Nu te interesează? ..Nici pe mine. Să mă întorc, zic, Să fac cea mai artistică piruetă din viața cuiva și să mă întorc cu spatele la tot ce-i evident și rațional.”