03/10/2014

96

Nori acum, o ceață care mărește incertitudinea. Noaptea: uneori liniștită, oră târzie, somn, epuizare. Pentru tot mai puțini apar în vise culori, multe mori s-au dărâmat de-un vânt prea puternic. Altele macină zilele fade. Oameni fără chipuri sau prea mulți având aceeași față - azi ca și ieri, mâine încă nu există. Felinare cu lumină difuză peste străzi cu alură confuză. Tinerii fumează, beau, vor să fie artiști, scriitori, arhitecți, vor să construiască forme peste un fond de tristețe. Bătrânii prin biserici se-apropie discret de moarte. Sleirea naște o disperare surdă. E bine să dormi când întunericul veghează în locul tău și locul tău e gol și timpul tău e scurs, deșertat în acest pustiu calm și nocturn.
Fiecare e pe un vârf de munte, drumul de la unul la altul se face o prăpastie în care destui cad prematur. Fiecare e în mijlocul unui deșert. Câteva stele mai stau de vorbă în cer. Curând vor pleca și ele, ca un stol de cocori cenușii când aerul acestui oraș va îngheța complet.