17/11/2014

111

De fiecare dată când mă uit cu coada ochiului la tine observ că pleci ușor dintre noi. Eu și trupul tău adormit conversăm până spre dimineață, când tu te strecori înapoi, crezându-te nevăzută, prin dantela perdelelor. Atunci mă prefac somnoros, acoperindu-ți nepăsător mișcările stângace cu care îți reintri sub piele. 
La micul dejun bem cafea din aceeași cană, fumăm amândoi din aceeași țigară, împărțim un covrig și o portocală. Frumos și delicat. Suntem în aer. Lipiți pământului.