26/11/2014

114

întotdeauna la o răscruce stă Cineva, al cărui nume nu se cuvine a fi pronunțat, al cărui nume nu există pentru cuvinte omenești, al cărui nume stă dedesubtul oricărui pas pe care îl fac.
am observat abia târziu, într-un sat de sub un munte, cum la fiecare răscruce cobora pentru puțină vreme Cerul pe Pământ, să-și odihnească nesfârșirea poate sau să ne facă să ne privim în zenitul în care odată vom fi. și cobora pe asemenea coloane, stâlpi, ancore, piloni..
dar în ce semn stă Cineva la răscrucea dintre Zi și Noapte? aș putea să spun că văd uneori în lumina amurgului rădăcini de Cer crescute sălbatic prin înserare. însă ar trebui să tac. din dedesubt de Pământ se desfac ghemuri de întuneric dens. pe dedesubt de Cer alunecă străluciri stingându-se-n Pământ.
sau la răscrucea inimii cu mintea..? aici despre cine poate să dea mărturie liniștea imensă care se alungește printre celule în tot trupul și în afara lui..? 
mai sunt și crucile de hotar, prin care se pune limită, stavilă, graniță unui loc, unui timp anume. spațiul locuit se învecinează cu pustiul, cu movilele și buruienile printre care mișună, șuieră, amușină lighioanele și vânturile. definirea pune sfârșit cuvântului. asta înseamnă că hotarul oricărui cuvânt e liniștea cuvântului, nu tăcerea negativă a absenței lui.
la răscrucea dintre calea celor nevăzute și drumul celor văzute străjuiește Cineva. așa cum stă la răscrucea dintre mișcare și nemișcare dacă mă uit atent în licărul stelelor. căci o privire în nu-i o privire la..
..un semn de aducere-împreună, nu un semn de aducere-aminte. e un simbol al trecerii spre, nu al trecerii prin..
la fiecare răscruce e o cruce, la fiecare hotar e o piatră care anunță trecerea și petrecerea. la răscrucea dintre viață și moarte, dintre vis și trezie, dintre departe și aproape. la toate aceste ultime răscruci stă Cineva. e ca o ceață mai întâi, apoi se face din ce în ce mai clar, mai limpede, mai mult se risipește înmuguririi.
Cineva ca un somn, Cineva ca un vis. Cineva care așteaptă, Cineva care merge cu mine, prin mine, spre mine.
orice loc e o răscruce. orice loc e mai mult decât un loc. fiecare moment e un murmur al coborârii și urcării, al urcării și coborârii. toate locurile sunt locuri de hotar, fiecare loc e un altar, oriunde-aș fi. toate clipele sunt veșnicii acoperite, în orice clipă Cineva ne trăiește. 
la răscrucea dintre adânc și înalt, la întretăierea dintre suflet și trup - Cineva curge prin noi ca un sânge.