30/11/2014

115

Ascultă-mă:
Într-o cameră mică
dintr-o casă albastră
cu grădină
la marginea pădurii,
lângă un munte
cu vârfuri în
nori
şi cu nori
e-nconjurată valea
prin care ape multe curg
către-un lac
de poveste bătrână,
în această cameră-ţi spun
că era
un copil ce-mi citea
dintr-o cartea veche, foarte veche,
despre o zână
care dormea
la marginea unui
heleşteu în care
multe fire
de apă-ajungeau
venite prin valea cu flori
din muntele cu vârfuri
ascunse prin nori,
lângă pădurea
cu grădină alături -
în mijlocul căreia
casa albastră
o cameră mică avea şi copilul
citea despre ea
că o zână ar fi
locuit-o cândva.
Priveşte-mă:
Din paginile grele
povestea s-a
aplecat de trei ori
peste ochii zânei
închişi.
Basmul acesta
venea şi pleca
iară şi iară,
aşa cum sunt visele-n
somn,
cum sunt undele-n
lac
şi în lac e o casă
mai albastră decât
noaptea
în care o carte
cu legături vechi
se deschide -
(lăsând povestea
să-şi încovoaie tâlcul
adormit) -
stăpânită de
pleoapele zânei,
închise,
sub care fiecare cuvânt
ridică în Lună
tăceri.
Acum:
Trezeşte-te.
Şi trezită,
vei fi singură în camera ta mică
în casa ta albastră
cu grădina lângă pădurea
cu muntele-alături
într-a cărui
vale multe ape curg
într-un lac
de poveste
scrisă demult
într-o carte
veche,
foarte veche.