12/12/2014

119

un poem cu un bătrân ce răspunde neîntrebatelor
Atunci ele îl întrebară în cor: ”Dar o fantomă ce este?”. Iar el le răspunse, fiecăreia pe rând:
- mai întâi: o fantomă e o bucată de suflet neînghițită încă de întuneric, ca o gălușcă rămasă pe esofagul eternității, care nici nu a coborât în stomacul nopții ca să fie descompusă de acizi, nici nu s-a lăsat pe deplin regurgitată.
- apoi: o fantomă nu este în adevăratul sens al cuvântului, ea doar subzistă grațioasă la marginea câte unui vers al firii, vedeți bine că numai ea poate da rima potrivită, așa știm că e un cântec al nevăzutului în orice muțenie a neîndoielnicului.
- după care: o fantomă poate lua orice formă dar ea preferă mai ales mlaștinile, pe care le imită până la identificare, ca oricare dintre noi, ar mai fi și alcătuirile curioase pe care le numim ”închizători” - și ele tot fantome sunt dar de o subtilitate mai aleasă.
- prin urmare: vedeți și voi că fantomele pot înșela și o fac fără teamă, invers proporțional cu fricile noastre.
Atunci ele îl întrebară în cor: ”Dar diavolii ce sunt?”. Iar el le răspunse, fiecăreia pe rând.
- mai întâi: un diavol este....................................