26/02/2015

D. (h)

Câteodată mă așez cu obrazul lipit de pământ și ascult încordat cum trec pe dedesubtul meu ecourile pașilor tuturor ființelor care au umblat pe sub cer. Răsunetele astea încep de la un anumit moment să vibreze univoc și se transformă într-o pulsație enormă care mă înghite cu totul. De pildă, într-o după amiază forestieră am avut, stând așa, următoarea viziune:
Să ne zicem că-i o singură noapte la mijloc -între cald și rece - în care prima rază de soare e cea mai lungă și puternică și seamănă cu o scară îngustă pe care coboară toate forțele abrupte ale soarelui. Dar să ne spunem că ea nu vine direct spre noi, căci ne-ar înnopta pentru totdeauna, ci trece mai întâi strecurată printre vârfurile munților, pe deasupra copacilor în glasul repezit al vrăbiilor și de acolo, până la rădăcini, prin nenumărate vinișoare înguste, făcând din verde - negru și din străveziu - amurg. Ce ne rămâne apoi să ne vorbim? Cuvintele noastre omenești se vor converti în tăcere, vor birui privirile. Voi închide ochii spre tine și tu spre mine și voi deschide ochii în tine și tu în mine. Inima ta va bate în a mea și cu plămânii tăi voi respira aerul dimineții. Vei merge pe picioarele mele și voi mângâia cu mâinile tale. Amândoi vom fi un singur animal nemaivăzut, nevăzut, neștiut, atoateștiutor. Simțurile se vor ascuți și vor tăia cerurile și pământul și pământul ne va primi în el și cerurile ne vor chema la ele, în ele. Vom urca și vom coborî pe această rază - din soare în lună, din lună în iarbă, din iarbă pe sub pietre și iarăși în nori, prin aer din ape limpezi sau tulburi. Și toate astea pentru că vom avea în noi un foc.
Simțurile noastre se vor ascuți până se vor înălța în dispariție. Lumea toată va fi un zumzăit cald, un uguit senin, un bâzâit îndepărtat, domol, un murmurat ușor, un gângurit lin, o adormire, un somn, un vis.
Teribilă viziune, fascinatorie răpire. Dar numai așa îmi dau seama că mare parte din senzațiile mele, că rădăcinile gândurilor, că toată dilatarea vieții - toate câte sunt încăpute sub numele meu în lumea asta vin din înfiorata alăptare cu genunea firii. Acesta e sânul sferic al pământului, la a cărui tainiță făcătoare de viață sunt dator cu temelia oricărui fapt.