18/07/2015

arhipelag.1.

Într-un fel numai al ei, ploaia făcea amintirile să scadă mai repede. Lumea fierbea împrejur, clocotea neabătută în autodistrugerea ei. Dorința e făcută din distanțe nesfârșite care nu pot fi parcurse fără suferință. Dar e și suferința un câine de pază, ca acela care conduce orbii pe străzi. Iar străzile – nu există capete, începuturi și sfârșituri pentru ele. Fiecare stradă se termină într-alta care se termină într-alta care se termină într-alta. Orașul e un ghem făcut dintr-o singură sfoară – nu poate exista rătăcire. Dar lumea? Lumea e un ghem făcut dintr-o singură sfoară – nu poate exista rătăcire. Dar dorințele? Strânse toate în suflet, făcându-l să fie ceea ce este. Acum parcurgem ploaia deasă, sigur cândva va fi soare. Poate mâine. Dar de astăzi până mâine e o distanță ca de la viață la moarte.
.

.