08/02/2016

402

recunosc un moment în excesul de lumină al verii 
în care se dilată privirea și cu ea odată aerul până la inexistență
cerul și timpul și firele de nisip se fac o pastă în care se resorb zgomotele
apoi un miraj senin sau un picaj benign și lucrurile se pun la locul lor după ce
s-au rotit o dată în jurul propriului suflet cu tot cu rădăcini & epidermă & ascensiuni