15/02/2016

404

vacanță la ocean, plictis imponderabil, intenție de verificare, deci lucrare de control cu două cerințe:
din afară spre înăuntru - exercițiul meu a fost să accept tot ce mi se întâmplă. absolut tot, fără rest, fără șovăieli, fără revoltă. tot. dinspre înăuntru spre în afară - am vrut să tac și atât. mi se părea cel mai ușor lucru, mica mea insulă ar fi înghițit lacomă toată lumina, ar fi devenit grea și s-ar fi scufundat fericită, abia atunci fericită. despre consecințe acum:
la primul exercițiu am observat după o vreme că devin translucid și levitez. nu mai era nimic al meu. doar acceptam realitatea și nimic mai mult. ea se depunea ca un sediment, apoi se răsfira și se topea, lipsită de vehemență.
la al doilea experiment am remarcat că limbajul devine fluid și fierbe, evaporându-se rapid aproape pe de-a-ntregul. rămânea în urmă doar o materie subțiată și maleabilă - poezia.
apoi m-am întors în lume și am luat zădărnicia de unde o lăsasem.