05/06/2017

411

molecula unei zile orizontale: un moment translucid de liniște în care nu-mi amintesc dacă e dimineață sau seară. pământul e un baston în care mă sprijin, sunt mai bătrân decât mine sunt mai tânăr decât ziua de mâine. spun asta și mai spun una: dacă nu e o mărturisire, orice cuvânt e doar o onomatopee amețită care fuge în cerc prin ograda lumii ca o găină momită cu fructele moi din vișinată.
după atâția ani de studiu al filosofiei am înțeles limpede un singur lucru: creioanele au un capăt cu care scriu și unul cu care șterg.

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire

Remarque : Seul un membre de ce blog est autorisé à enregistrer un commentaire.