05/06/2017

418


Dacă stau nemișcat, aud murmurul zilei de mâine care se apropie discret.
Îmi aduc aminte de momentele de furie, când din viitor nu venea decât o tăcere umbroasă. Apoi am avut visul acela în care se făcea că, bătrân, construiam un far când ceilalți făceau corăbii. 
Dar realitatea e mereu alta, nu prea îndepărtată de vis. Visele par singurele lucruri care nu se descompun. Pentru că durerea și memoria sunt antagonice.

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire

Remarque : Seul un membre de ce blog est autorisé à enregistrer un commentaire.